Decolonizarea 1945 - 1965. Mișcarea de independență.

În aproape toate coloniile au fost mișcări naționale, care luptau pentru independență. Între primul război mondial și cel de-al doilea, Congresul Național Indian, condus de Mahatma Gandhi și Jawaharlal Nehru, au creat o mișcare de masă în India pentru a se opune guvernării britanice prin boicoturi, greve și alte metode non-violente de protest. Colonia britanică India a devenit independentă în 1947. S-a desprins Pakistan, ca stat independent. Succesul mișcării indiene a inspirit liderii Africa și Asia. În timpul celui de-al doilea război mondial, Marea Britanie, Franța, Olanda, Italia și Japonia și-au pierdut controlul asupra coloniilor lor. Ele au ieșit mult slăbite din război.

Coloniștii occidentali au trebuit să facă față mișcărilor national crescânde din colonii în decadele de după război, în timp ce liderii lor au realizat că menținerea controlului cu armate tot mai mari devenise prea costisitor. Tot mai mulți oameni, din câteva națiuni imperialiste, credeau că trebuie acordată independența coloniilor.

Impactul celui de-al doilea război mondial

SUA preconizau eliberarea Filipinelor înainte ca acestea să fie ocupate de japonezi în 1942. După eliberarea Filipinelor, SUA a garantat formal independența în 1946. În Charta Atlanticului din 1941 SUA și Anglia promiteau că nu vor anexa nici un teritoriu după război și că popoarele vor avea dreptul la autodeterminare și că vor decide forma lor de guvernare.

Deși națiunile occidentale credeau că trebuie să acorde libertate coloniilor, ele presupuneau că noile națiuni vor continua să acorde rolul de lider vestului. Liderii occidental considerau că fostele colonii trebuiau să formeze națiuni stat, dar copiind modelul European și vor permite afaceriștilor occidentali și oamenilor să dețină în continuare proprietățile. Modelul statului națiune avea probleme mari pentru noile națiuni, create din grupuri entice și religioase diferite, care nu împărtășeau un trecut comun. Cu așa multe pământuri și importante resurse deținute de imperialiștii străini, noile națiuni erau sărace și dependente de producătorii occidentali, care dominau piața mondială.