Egiptul sub imperialism
Următorul conducător al Egiptului a fost Ismail,
care ca și Said, a dorit să dezvolte țara după model european (Citește mai mult.) Multe din terenurile agricole din Egipt aparțineau unei elite restrânse
de proprietari bogați. Aceștia exportau tot mai mult bumbac către Anglia. Khedivul Ismail primea mulți bani, dar cheltuia și mai mulți. Pentru a acoperi diferența, el s-a împrumutat de la
bancherii englezi și francezi. Datoria Egiptului a crescut, guvernul lui Ismail vânzând 44% din acțiunile deținute la Compania Canalului Suez pentru 4 milioane de lire.
Cumpărătorul a fost guvernul britanic.
Când datoria a crescut, Anglia a preluat controlul asupra finanțelor egiptene și a Canalului Suez. În 1884 armata britanică a ocupat Egiptul și timp de 45 de ani Anglia a controlat Egiptul.
Revoltele egiptene împotriva protectoratului englez au fost permanente. În 1881 rebelii au adoptat slogan “Egiptul pentru egipteni”, încercând să înlăture dominația străină. Din nou în 1919 au avut loc noi revolte pentru independență. În 1924 Anglia a acordat independența Egiptului, dar a menținut controlul asupra Canalului de Suez, având trupe pentru a apăra canalul.
Luptele pentru eliberarea Egiptului au continuat, câștigând popularitae organizația Frații Musulmani, deoarece această organizație politică milita pentru independență, protejarea valorilor islamice și reforme sociale. Până în anii ’50 a fost o uriașă inegalitate. În timp ce marea majoritate trăia intr-o sărăcie deplină, o mică elită de proprietari, protejați de monarhie (când Egiptul a devenit independent, khedivul a devenit rege), era foarte bogată.
Întrebări
- Când a preluat Anglia controlul asupra Egiptului?
- De ce se revoltau egiptenii împotriva Angliei?
- Ce probleme economice aveau oamenii obișnuiți în Egipt?