Decolonizare și naționalism
Decolonizarea sau sfârșitul dominației străine și formarea noilor națiuni, s-a realizat în general, în trei moduri. Primul, câteva colonii și-au obținut independența fără prea multă violență. Marea Britanie a acordat independența Nigeriei și Ugandei deoarece mișcările naționale din aceste țări și-au exprimat acordul pentru ca afaceriștii să dețină în continuare plantațiile și minele. Un al doilea grup, precum Kenia, Algeria și Rhodesia (Zimbabwe), care aveau mulți coloniști și care luptaseră din greu pentru a preveni decolonizarea deoarece dețineau pământuri și afaceri, erau menținute sub guvernare colonială. Mișcările naționaliste au luptat îndelung și au dus războaie sângeroase pentru a-și obține libertatea.
Al treilea tip al decolonizării au fost specifice mișcărilor naționaliste care au adoptat marxismul. Acești naționaliști doreau să schimbe întreaga economie și societate conform principiilor socialismului și să-i alunge pe proprietarii străini. Partidul Comunist Chinez, condus de Mao Zedong, a luptat împotriva Partidului Național Chinez pentru controlul asupra Chinei, înainte și după al doilea război mondial. În 1949, Partidul Comunist a câștigat războiul civil și a alungat Partidul Național în afara Chinei; naționaliștii retrași pe insula Taiwan, au declarat Republica Chineză, primul președinte fiind Jiang Jiesh. Mao Zedong a devenit premierul Republicii Populare Chineze. În timp ce comuniștii au confiscat toate proprietățile, naționaliștii din Taiwan i-au primit cu brațele deschise pe afaceriștii americani și ajutorul lor.
SUA și URSS
Atât SUA, cât și URSS, urmăreau să influențeze noile națiuni independente. Deoarece fiecare putere credea că principiile sale trebuiau să ghideze politicile noilor națiuni, fiecare încerca să blocheze influența celeilalte superputeri. În plus, principiile lor opuse, ale democrației liberale și capitalismului (SUA) și comunismului (URSS), amândouă superputeri aveau interese practice; fiecare dorea acces la resursele și materiile prime ale noilor națiuni.
Uniunea Sovietică se opunea puternic colonialismului, oferea suport mișcărilor naționaliste și uneori furniza armament grupurilor naționaliste. De asemenea, oferea suport economic unor națiuni din Africa și Asia care aveau poziții strategice sau resurse viabile.
SUA își foloseau influența pentru a încuraja olandezii să părăsească Indonezia și pe britanici să elibereze coloniile lor africane. SUA nu doreau să vadă mișcări naționaliste marxiste cum ajung la putere în noile națiuni. Din aceste rațiuni SUA au refuzat să sprijine mișcarea naționalistă vietnameză, a cărui lider Ho Chi Min, era comunist. În schimb, SUA a oferit sprijin militar Franței, stat imperialist. SUA au motivat sprijinul prin opoziția față de comunism și dorința de a proteja afacerile americane. Amândouă superputerile au dat bani și suport diferitelor grupări în cadrul războaielor civile și au deschis noi câmpuri de luptă pentru Războiul Rece.
Întrebări
- Ce înseamnă decolonizare?
- Care au fost cele trei căi ale decolonizării?
- Cine a fost Mao Zedong? De ce SUA i s-au opus?
- Ce doreau cele două superputeri de la noile națiuni? Ce făceau diferit cele două superputeri?