Cruciadele

Filip al II-lea al Franței (21 august 1165 – 14 iulie 1223) a fost regele Franței între 1180-1223. A rupt Imperiul Angevin și a învins coaliția adversarilor săi (Sfântul Imperiu Roman, Anglia, Flandra), în Bătălia de la Bouvines din 1214. A reorganizat guvernarea, a adus stabilitate financiară. A expulzat toți evreii de pe posesiunile lor și le-a confiscat bunurile.

Richard I (8 septembrie 1157 - 6 aprilie 1199), a fost rege al Angliei în perioada 1189-1199. Adulat de popor ca un mare luptător și un neînfricat apărător al credinței, Richard, cel denumit și Inimă de Leu, a fost mai degrabă, cred istoricii contemporani, o veritabila catastrofă pentru Anglia. In fapt, din cei 10 ani de domnie (1189-1199), Richard Plantagenet nu a petrecut în Anglia decât 6 luni, lăsând administrația în grija apropiaților săi și alegând, în schimb, să își asculte vocația, aceea de războinic.

Frederic I, numit Barbarossa (1122, Waiblingen? - 10 iunie 1190 pe râul Saleph (Anatolia), a fost ales la Frankfurt și încoronat la Aachen Rege al Romanilor (Rex Romanorum) în 1125, a fost încoronat Rege al Italiei la Pavia în 1154 și a fost încoronat Împărat al Sfântului Imperiu Roman în 1155, până la moartea sa. În 1178 a fost încoronat la Arles Rege de Burgundia. A întreprins mai multe expediții în vederea cuceririi orașelor din nordul Italiei. În 1162 a cucerit și distrus Milano, dar în 1176 a fost învins de Liga Lombardă (Italia de nord) la Legnano. Prin pacea de la Konstanz (1183), el a recunoscut libertățile orașelor lombarde. În Germania, sprijinindu-se pe nobilimea mică și mijlocie, a înfrânt puterea principelui de Bavaria și Saxa. În perioada 1189-1190 a fost unul dintre conducătorii cruciadei a III-a, împreună cu regii Filip al II-lea al Franței și Richard I al Angliei. În cursul expediției s-a înecat în râul Salef, în Asia Mică.

Saladin 1138 – 4 martie 1193) a fost un musulman kurd din Tikrit, devenit primul sultan Ayyubid al Egiptului și al Siriei. Ascensiunea la putere a acestuia a dus și la o unificare religioasă în cadrul comunității islamice între sunniți, acesta vizând coalizarea forțelor siriene și egiptene pentru a lupta împotriva cruciaților. Imaginea de erou a lui Saladin nu se datorează în exclusivitate luptei sale împotriva "necredincioșilor" - a cruciaților prin excelență, ci și altor realizări importante pentru lumea islamică. Printre acestea se numără stoparea expansiunii ideologice șiite, consolidarea comunității sunnite și redarea moscheii al- Aqsa din Ierusalim comunității credincioșilor în 1187 , lăcaș de cult de mare importanță ridicată de ʿAbd al- Mālik și refăcută de al-Manṣūr după un cutremur.

Frederic al II-lea (26 decembrie 1194 - 13 decembrie 1250) din dinastia Staufenilor, împărat între 1220 - 1250. Frederic al II-lea a fost denumit frecvent stupor mundi („mirarea lumii”) pentru că era un om învățat, vorbind mai multe limbi, după unii istorici: italiana, franceza, latina, greaca, germana și limba arabă. El este numit ca o Creatură de minune între monarhii germani din evul mediu, fiind numit de umanistul și istoricul elvețian Jacob Burckhardt (1818-1897) și ca primul om modern pe tron. Această denumire de „om modern” i-a fost atribuită datorită metodelor moderne folosite de el de obținere și menținere a tronului imperial.

Descendent al unei nobile familii romane, cardinalul-diacon Lothar de Segni, ca papă Inocențiu al III-lea, a urmat teologia la Paris și dreptul la Universitatea din Bologna. A fost ales papă în anul 1198, la vârsta de numai 37 de ani. Principalele sale preocupări au fost restabilirea ordinii în statul papal, rezolvarea problemei siciliene, reînsuflețirea ideii cruciadelor și reforma Bisericii in capite et membris.