Meșteșugurile

Marea bogăţie a Egiptului erau carierele de piatră. Piatră de construcţie sau piatră pentru lucratul vaselor, statuilor şi statuetelor – granit, bazalt, calcar, diorit, porfir, alabastru etc. Pregătirea blocurilor de piatră necesare construcţiei marilor piramide a atins un nivel tehnic excepţional cu mijloace rudimentare, lipsind uneltele de bronz sau de fier. Desprinderea din masiv şi tăierea blocurilor se făcea prin încălzirea la o temperatură înaltă a stâncii, peste care se turna apoi apă rece; în crăpăturile rezultate se introduceau pene sau dălţi de piatră. O altă tehnică era următoarea: cu un sfredel de cuarţ se făceau mai multe găuri, în linie pe direcţia dorită; în ele se introduceau bucăţi rotunde de lemn de salcâm, peste care turna apă; apa umflând aceste pene de lemn producea crăparea pietrei. După desprinderea lor din masiv, blocurile erau trase pe sănii sau pe rulouri de lemn (sau cu bărcile pe Nil), până la locul construcţiei, unde erau fasonate şi şlefuite. Ridicarea lor la înălţime se făcea pe rampe de pământ bătut, amenajate în acest scop şi apoi înlăturate.

Mine de cuarţuri aurifere se găseau în deşertul dintre Nil şi Marea Roşie. Aur se aducea şi din minele din Nubia sau provenea din tributul impus sirienilor. Argintul era mai valoros în Egipt decât aurul. Din minele aflate în regiunea munţilor Sinai se aduceau şi pietre semipreţioase – turcoaza, lapislazuli, malahita, granatul etc. Metalurgia în Egipt era mult mai înapoiată decât în Mesopotamia, cu excepţia lucratului bijuteriilor. Bronzul apare în jurul anului 2000 î. Cr., iar fierul abia în prima jumătate a mileniului I î. Cr. De altfel lipsea lemnul, combustibilul necesar cuptoarelor şi forjelor. În turnătorii şi la forje (care aparţineau doar statului şi templelor), se foloseau mijloace mult mai rudimentare decât cele din Orientul Apropiat.

Printre celelalte meşteşuguri, cel al ceramicei artistice, al vaselor decorate, a rămas la un nivel foarte modest în Egipt; în schimb, meşteşugarii egipteni lucrau admirabile vase de piatră, de forme variate, elegante şi din diferite varietăţi de piatră. Egiptenii erau renumiţi în lumea antică prin ţesăturile lor de in, cu care statul realiza un volum mare de export: pânzeturi pentru rochii şi şorţuri, giulguri şi bandaje pentru morţi, pânze de bărci, ţesături pentru aşternuturi, pentru pansamente etc.