Faraonul era considerat un zeu pe pământ şi deţinea cea mai mare putere. Deţinea puterea legislativă şi menţinea ordinea, asigura securitatea statului faţă de pericolele externe şi desfăşura ceremoniile necesare pentru ca zeii să fie mulţumiţi astfel încât Nilul să se reverse şi să fie recolte bogate.

Vizirul era şeful administraţiei şi uneori mare preot. Era responsabil cu buna administrare a statului şi toate documentele oficiale trebuiau să aibă sigiliul său. Era responsabil cu asigurarea rezervelor de hrană, să negocieze disputele dintre nobili şi să asigure securitatea domniei faraonului şi a casei sale.

Nobilii provin din vechea aristocrație tribală care a primit de la faraon o serie de privilegii. Cu timpul, ei au devenit conducători ai nomelor sau mari deținători de pamânturi și de sclavi.

Soldaţii erau responsabili cu apărarea ţării. De obicei, al doilea fiu din familiile aristocratice, chiar şi a faraonului, trebuiau să intre în armată. Soldaţilor le era permis să-şi însuşească captura luată de la duşman şi de asemenea erau recompensaţi cu pământ pentru serviciile aduse.

Scribii reprezentau elita cultivată. El conducea viața administrativă, birocratică și culturală a statului.

Meşteşugarii erau cei care realizau sculpturile, picturile, hainele papuci, erau ţesătorii, croitorii, pielarii, olarii, giuvaergii. Lucrau în grupuri în ateliere.

Ţăranii lucrau pământurile faraonului, nobililor şi templelor, dar şi propriul lot de pământ.

Sclavii nu aveau un rol important în producerea bunurilor. Nu existau pieţe de sclavi sau licitaţii.