"Nimic nu depășește învățătura."

Ca scrib în orice birou al administrației, nu vei suferi de nimic. Trebuie să iubești cărțile mai mult decât pe mama ta. Nimic pe acest pământ nu se compară cu ele. Chiar ca și un copil este respectat. Când este trimis să îndeplinească o sarcină, este încă adolescent, când însă se întoarce este îmbrăcat în haine de adult.

Nu văd un pietrar cu o misiune importantă, sau un aurar într-un loc unde să fie trimis, dar am văzut cazangiul muncind la furnalul său. Degetele lui erau ca ghearele unui crocodil şi mirosea mai tare decât excrementele unui peşte. Fiecare tâmplar care duce tesla lui este mai uzat decât un muncitor agricol. Câmpia lui este pădurea, lopata lui este toporul. Nu este sfârşit pentru munca lui şi el trebuie să muncească excesiv. Noaptea el aprinde lampa pentru a-şi continua munca.

Giuvaergiul străpunge pietrele pentru a monta mărgelele în diferite moduri pe piatra dură. Când termină de încrustat puterea sa a dispărut şi el este istovit. Stă până la venirea soarelui ca să-şi îndrepte genunchii şi spatele.

Bărbierul bărbiereşte până la sfârşitul serii. Dar el trebuie să înceapă devreme, strigând și agitând vasul. Merge din stradă în stradă pentru a găsi pe cineva care vrea să să se radă. Îşi foloseşte braţele pentru a-şi umple burta, precum albinele care mănâncă pentru a-şi putea continua munca. Tăietorul de stuf merge în aval în Deltă pentru a aduce tulpinile. El munceşte până la epuizare, fiind pişcat de ţânţari şi de puricii de nisip.

Olarul este acoperit de pământ, chiar dacă trăieşte printre cei vii. Are vizuini în câmpie mai multe decât porcii pe care îi frige. Hainele lui sunt îmbibate de noroi, are capul acoperit cu cârpe, fumul care iese din coşul furnalului îi intră în nas.

Trebuie să ţi-l descriu şi pe cărămidar. Rinichii lui sunt dureroşi. Trebuie să iasă afară în vânt pentru a aşeza cărămida, îmbrăcat sumar. Puterea sa este risipită de oboseală şi rigiditate, frământând toate acele excremene. El mănâncă pâinea cu degetele lui, deşi se spală doar o dată pe zi.

Este mizerabil pentru tâmplar când şlefuieşte bârnele pentru acoperiş. Trece o lună până când sunt montate bârnele şi leaţurile. Pănă toată munca este terminată trebuie să stea departe de casă ca familia lui aibă mâncare.

Legumicultorul îşi foloseşte umărul ca un jug. Dimineţele şi serile trebuie să ude legumele, iar după amiezele şi le petrece în păduricea de palmieri. Mai mult decât în oricare altă meserie, el se îmbolnăveşte şi moare printre livezile sale.

Ţăranul ţipă mai tare decât bibilica. Degetele lui devin ulceroase, emanând un miros greu. Când trebuie să muncească în Deltă, el este în zdrenţe. Suferă pe insulă şi boala este plata lui. Munca forţată este triplă. Când se întoarce din mlaştini el ajunge acasă uzat, munca forţată ruinându-l.

Ţesătorul înăuntrul atelierului are o existenă mizerabilă. Genunchii îi apasă burta. El nu poate respira aer. Dacă risipeşte o zi fără să ţeasă este pedepsit cu 50 de lovituri de bici. Trebuie să dea mâncare portarului pentru a putea ieşi afară la lumina zilei.

Cel care face săgeţi, complet nefericit, trebuie să meargă în deşert. Ceea ce cheltuieşte pentru a ajunge la carierele de silex depăşeşte câştigul lui. Când ajunge înapoi acasă este epuizat de călătoria sa.

Curierul pleacă în străinătate după ce-şi încredinţează proprietatea copiilor, fiindu-i frică de lei şi bandiţi. Doar el ştie când se întoarce înapoi în Egipt. Dar casa lui va fi până atunci un cort. Întoarcerea acasă nu este o bucurie.

Lucrătorii la furnale are degetele deformate, mirosind ca la cadavre. Ochii lui sunt inflamaţi de fumul greu. Nu poate scăpa de mizerie deşi stă o zi la lac. Hainele sunt un lucru groaznic pentru el. Cel care face sandale este complet nefericit ducând tuburile sale de ulei. Sănătatea lui este cea a unor cadavre. Spălătorii de rufe spală pe malul râului în vecinătatea crocodilior. Fiul său şi fiica lui spun că vor fugi de această ocupaţie spre o muncă mai onorabilă şi mai distinsă. Mâncarea lui este amestecată cu mizerie şi nici o parte a lui nu este curată. El plânge când pentru că îşi petrece toată ziua cu un băţ şi o piatră.

Păsărarul este complet slăbit în timp ce caută locuitorii cerului. Dacă un stol trece pe deasupra lui, el spune: trebuie să întind plasele. Dar zeii nu vor permite asta pentru că ei se opun acestei activităţi. Trebuie menţionat de asemenea şi pescarul. Este cea mai mizerabilă meserie din toate. Munca sa se desfăşoară între uneltele de stuf întinse în apa puţin adâncă. Când totalul muncii sale este făcut atunci începe să se lamenteze. Nimeni nu i-a zis că crocodilul stătea acolo şi a orbit de frică. Când se întoarce de la apa curgătoare el se prăbuşeşte dintr-o dată, ca prin voinţa zeilor.

Ezi, nu există o slujbă liberă care să nu fie supravegheată, cu excepţia celei de de scrib. El este supervizorul! Dacă înţelegi scrisul îţi va fi mai bine decât dacă ai alege oricare altă meserie pe care ţi-am prezentat-o. În mod oficial toate depind de el. Lucrătorul agricol nu poate spune: nu te mai uita la mine. Ceea ce ţi-am spus este din dragoste pentru tine. O zi la şcoală este avantajoasă pentru tine. În acest timp muncitorii caută de muncă de dimineaţă în permanentă grabă şi mereu recalcitranţi.

Sursa: Erman, Adolf (1927) The literature of the ancient Egyptians; poems, narratives, and manuals of instruction, from the third and second millennia B. C. London, Methuen & co. ltd., pp. 67f.