Instituții politice
Faraonul
Termenul Faraon - "casă mare" (Per-aa) cu referire directă la clădirea curții sau palatului. După mitologia egipteană Egiptul a fost guvernat mai întâi de zei, Ra însuși fiind primul faraon. Faraonii dinastiilor istorice erau deci nu numai continuatorii vechilor dinastii divine, ci erau ei însiși zei, în calitatea lor dublă de fii și moștenitori ai zeilor. Fiecare faraon se năștea printr-un fel de concepție supranaturală, ca fiu al unei pământence și al lui Ra. Faraonul era Horus în palat. Urcarea faraonului pe tron era asemănată cu urcarea soarelui pe tronul lui Horus. Zeii însiși luau parte la ceremonia încoronării, purificând pe noul rege și transmițându-i puterea divină. O ceremonie zilnică, în care faraonul intră în templu și îmbrățișa statuia zeului, era menită să-i transmită necontenit puterea divină. Dupa moarte, faraonul era adorat oficial într-un templu ridicat încă în viață fiind. Cultul său continua timp de secole și milenii. În ținuturile cucerite de faraoni, ca de pildă Nubia, era obligatoriu cultul faraonului încă din timpul vieții acestuia.
Curtea regală
Unitatea administrativă cea mai apropiată faraonului a fost Curtea Regală. Curtea era formată din copii, soții, rude de sânge și prin alianță, mulți din ei luând parte la conducerea țării în grade diferite. Atunci când faraonul nu conducea personal
armata, fiul cel mai mare sau altă rudă apropiată se afla la conducere. Haremul exercita o reală putere, impunând adeseori faraonul dorit. Hatshepsut a fost desemnată regent pentru perioada copilăriei lui Thtmoses al III-lea, dar a domnit
mulți ani și după ce acesta a crescut. Servitorii personali se aflau permanent în prezența faraonului, acumulând o influență considerabilă, fiind numiți în poziții administrative importante. Titlurile de Prieten sau Cunoscut al Faraonului erau cele mai râvnite.
Curtea faraonului era formată din Palat și Harem.
Palatul
avea doi funcționari importanți:
- Majordomul
- Purtătorul sigiliului
Haremul
cuprindea:
- prima soție a faraonului
- administratorul
- mama faraonului
- soțiile faraonului
- celelalte soții
- fiul cel mai mare
- copii
Vizirul
Egiptul a fost administrat de un singur vizir până în perioada A doua Perioadă Intermediară. Din perioada Egiptului Nou au fost doi viziri: unul pentru Egiptul de Sus și unul pentru Egiptul de Jos. Principala sarcină a vizirilor era de a menține o administrație eficientă.
Funcționarii:
- nomarhii
- un trezorier
- superintendentul cirezilor
- conducătorii orașelor (Pi-Ramesse și Memfis în nord, respectiv Teba în sud)
- șefii satelor
- scribii
- judecătorii
Prerogative:
- administratorul tezaurului
- șeful suprem al justiției
- administratorul cirezilor
- administratorul Casei Aurului (vizirul Egiptului de Sus)
- administratorul muncilor publice
- prezidau lucrările Consiliului celor șase
- Controlau și pe ambasadori, garda regală, garnizoana capitalei.
Nomarhii
Încă din perioada Regatului Vechi, Egiptul a fost împărțit în 42 de nome, niște regiuni administrative parțial autonome. Conducătorii lor exercitau o reală autoritate. La început erau numiți dintre servitorii regelui. În timpul dinastiei a cincea, rolul nomarhilor a fost definit. Postul a devenit ereditar și deținătorii lui au devenit parte a nobilimii locale. Când puterea centrală a fost slabă, precum în perioadele intermediare, nomarhii și-au însușit prerogative regale. Pe timpul primei perioade intermediare, curtea lor rivaliza cu cea regală. Au inițiat construcții de mare amploare; și-au recrutat propriile forțe de poliție. În timpul celei de-a doua perioade intermediare, nomarhii au reușit să înlăture regii hicsoși și să instaureze o nouă dinastie egipteană: a optesprezecea. Larga autonomie era exprimată și prin faptul că nomarhii oficiau cultul religios al zeităților locale. Însă pe timpul Regatului Mijlociu, cu ajutorul vizirilor, faraonii au reușit să impună un control mult mai riguros. Au creat subdiviziuni ale nomelor conduse de funcționari lipsiți de autonomie. În timpul Regatului Nou, conducătorii locali erau parte a aparatului birocratic.