Mișcarea pentru drepturi civile
În 1868, adoptarea celui de-al 14-lea amendament garanta cetăţenia afro-americanilor în Statele Unite, dar pentru următorii 100 de ani negrii primeau rareori un tratament echitabil. După încheierea Reconstrucției, legile Jim Crow ( vezi clipul Jim Crow era) adoptate în tot sudul legaliza segregarea rasială: afro-americanii nu aveau acces la educație, drept de vot, să dețină un servici. Chiar dacă în al doilea război mondial, în care soldații afro-americanii au ajutat la obținerea victoriei Aliaților, au fost negate drepturi de bază, fiind tratați ca cetățeni de rangul al doilea. În timp ce nedreptatea rasială era cea mai mare în sud, afro-americani din toată țara au fost discriminați. Afro-americanii s-au luptat pentru a avea acces la vot, dreptul la o educație de calitate și locuri de muncă și să se bucure în fiecare zi de facilități precum acces la restaurant. Segregarea era vizibilă: unde erau permiși negrii, în săli de așteptare vagoane de pasageri, grupuri sanitare, piscine, fântâni cu apă etc. se menționaa „doar colorați”.
Mișcarea pentru Drepturile Civile în Statele Unite Statele are o istorie lungă, dar termenul se referă în perioada imediat următoare celui de-al Doilea Război Mondial când negrii au contestat în mod repetat inegalitatea – prin proteste de stradă și în sala de judecată – până când au obținut mai multe victorii, cum ar fi Votul și Legea Drepturilor Civile și decizia Curţii Supreme care a pronunţat că segregarea în şcolile publice a fost neconstituțională. Mulți lideri s-au opus acestor eforturi de integrare. Uneori, guvernul federal a ordonat gărzii naționale pentru a forța școlile să admită studenți afro-americani americani. De exemplu, președintele Kennedy a ordonat Gărzii Naționale să forțeze Universitatea din Alabama în 1963, după ce guvernatorul din Alabama, George Wallace a refuzat să înscrie doi studenți de culoare la Universitate.
În același timp, mulți negri au contestat rasismul făcând apel la realizarea unei noi societăț, care să-i includă pe toți, să-i considere ca fiind demni de drepturile civile. Prin „sit-in” în restaurante, marșuri de protest și alte strategii non-violente, negrii și susținătorii lor albi contestau segregarea. Se confruntau adesea cu represiunea din partea forțelor de poliție locale și albii furioși. În Birmingham, Alabama, în 1963, poliția locală a folosit tunuri de apă pentru a întrerupe un marș de protest al tinerilor. Mulți lideri ai mișcării pentru drepturi civile, cum ar fi Reverendul Martin Luther King Jr., a susținut că protecția drepturilor civile era un imperativ moral – respectul pentru demnitatea umană era o valoare din nucleul creștin. Fiecare dintre confruntări dintre trupele Gărzii Naţionale şi protestatarii anti-integrare, sau între protestatarii Drepturilor Civile şi poliția locală, era prezentată pe ecranele TV din SUA și din întreaga lume. Liderilor noilor națiuni din Africa, lupta oamenilor de culoare din SUA părea foarte asemănătoare cu propria lor luptă împotriva fostelor puteri coloniale. Mulți oameni din Lumea a Treia au crezut că existența rasismului și a segregării în interiorul SUA demonstrează ipocrizia pretenției Americii de a fi liderul „lumii libere”.
De asemenea, cetățenii lumii a treia au condamnat Africa de Sud, care avea relații relativ strânse cu SUA în primii ani ai Războiului Rece. Minoritățile de coloniști albi au dominat Guvernul sud-african, au impus segregarea și au refuzat drepturi egale majorității negre. Lumea a treia a denunțat pretenția Africii de Sud de a fi o democrație și a condamnat SUA pentru sprijinul dat Africii de Sud ca parte a „lumii libere." Liderii din Uniunea Sovietică și China au folosit această luptă pentru rasism ca pe o oportunitate pentru a condamna SUA și a promova comunismul și anti-imperialismul.
Ca răspuns la această critică, acțiune judiciară și legislativă și sprijinul public în creștere pentru Mișcarea pentru Drepturile Civile, președinții au luat măsuri puternice pentru a demonstra angajamentul SUA de a pune capăt discriminării rasiale. Mișcarea pentru Drepturile Civile a reușit obținerea eliminării segregării legale, extinderea dreptului de vot și protejarea drepturilor civile.