Faraoni din Regatul Vechi - Dinastia VI


1. Teti (2345 - 2313 î. Cr.).

Primul faraon al dinastiei a VI-a.

Imaginea din dreapta reprezintă un sistrum, pe care era inscripționat numele lui Teti.


2. Pepi I Meryre (2313 - 2279 î. Cr.).

Datorită numărului mare al edificiilor construite atât în capitală cât și în provincie, dar și a reorganizării administrației centrale și a celei provinciale, unii egiptologi îl consideră cel mai însemnat suveran al întregului Regat Vechi

A organizat acțiuni militare cu scopul de a exploata minele de turcoază și de cupru din Sinai, de alabastru de la Hatnub, de bazalt și de aleurit de la Wadi Hammamat.(v. harta)

Complexul mortuar al lui Pepi I se află în regiunea Saqqara-Sud. Piramida, cândva de 52,5 m înălțime, reprezintă astăzi numai o movilă de cca. 12 m înălțime, al cărui centru a fost scobit de către urmașii faraonului cu scopul de a refolosi piatra pentru alte construcții. Numele piramidei are o semnificație apar-te în istoria egiptologiei, dar și a umanității. În timpul Regatului Vechi purta denumirea de Mennefer Pepi „Stabilă este perfecțiunea lui Pepi“.


3. Merenre I (2279 - 2270 î. Cr.).

A continuat politica tatălui său, menținând controlul asupra minelor și a rutelor comerciale.

A consolidat controlul Egiptului asupra Nubiei.


4. Pepi II Neferkare (2279 - 2181 î. Cr.).

În literatura de specialitate de multe ori apare ca fiind suveranul cu cei mai mulți ani de domnie, adică 94 de ani. În Canonul Regal din Torino (col. IV. 5) suveranul ar fi domnit mai mult de 90 de ani. După cum a specificat egiptologul H. Goedicke, este mai mult ca sigur că această cifră foarte mare este eronată, deoarece scribul a confundat cifra 60 cu 90, ceea ce în scrierea hieratică, în care a fost redactat documentul, sunt similare.

A întreprins expediții militare la sud de prima cataractă, de unde un înalt demnitar, Pepinakht, „șeful trupei, cancelar și prieten unic al regelui“, a adus la Memphis o pradă prețioasă: două prințese și copiii lor din Wawat și Irtjet, precum și numeroși șefi locali.

Continuând politica faraonilor dinastiilor a V-a și a VI-a, Pepi al II-lea a acordat o mare însemnătate relațiilor comerciale cu zona Libanului, de unde au fost aduse în special diferite specii de conifere pentru a confecționa nave, a le utiliza în construcții civile și religioase sau pentru sarcofage. Turcoaza și cuprul au fost aduse de la Wadi Maghara din Sinai, în timp ce aleuritul de la Wadi Hammamat.

În timpul domniei lui Pepi al II-lea se poate vorbi de o întărire a influenței și a poziției marilor demnitari ai unor provincii, ceea ce va duce treptat la o descentralizare a puterii regale. Înalții funcționari din Qusae, Akhmim, Abydos, Edfu sau Elephantine vor acumula averi impresionante, care vor fi transmise din tată în fiu. Numirea de către faraon a doi viziri, unul pentru Egiptul de Jos și unul pentru Egiptul de Sus, reflectă intenția suveranului de a efectua un control mai eficient asupra provinciilor.

În imagine sunt reprezentați regina Ankhnes și fiul ei, Pepi al II-lea.


Înapoi la prima pagină