Faraoni din Regatul Mijlociu - Dinastia XII
1. Amenemhet I Sehetepibre (1991 - 1962 î. Cr.) .
Amenemhet I a fost întemeietorul dinastiei a XII-a, considerată epoca de aur a Regatului Mijlociu.
A mutat capitala la sud de Memfis, la marginea oazei Fayoum, pentru a obține un control mai mare asupra Egiptului. A reorganizat administrația, revenindu-se la o guvernare centralizată, o dată cu creșterea birocrației.
Impune dominația Egiptului asupra Nubiei, fiind interesat de materiale de construcții și de minereurile de aur de aici. Reface legăturile diplomatice și comerciale cu Byblos și lumea egeeană, după o lungă perioadă de absență.
A construit Tanis (Djanet), Babastis, el-Khatana, fortărețe în nordul Egiptului, temple, unele la Karnak.
2. Senusret I Kheperkare (1962 - 1917 î. Cr.).
A fost unul din cei mai puternici faraoni ai acestei dinastii.
A continuat politica agresivă împotriva Nubiei, împotriva căreia a organizat două expediții. A organizat o expediție în deșertul libian. A stabilit relații diplomatice cu mai mulți conducători de orașe din Siria și Canaan.
A organizat mai multe expediții în Sinai și Wadi Hammamat pentru a aduce materilae de construcții. A ridicat numeroase temple și altare pe tot cuprinsul Egiptului și a refăcut temple mai vechi. A reconstruit un important tempul a lui Ra-Atum, din Heliopolis, care era centrul cultului solar. A ridicat două obeliscuri, unul dintre ele păstrându-se, fiind cel mai vechi de acest tip. O altă realizare deosebită este altarul numit capelă albă de la Karnak. Obeliscurile și capela au fost ridicate cu ocazia serbării a 30 de ani de domnie, în cadrul serbării Heb Sed (v. simbolul.
3. Amenemhet II Nubkaure (1917 - 1882 î. Cr.).
O domnie destul de lungă despre care se știu foarte puține lucruri.
4. Senusret II Khakhperre (1882 - 1878 î. Cr.).
A construit o piramidă la el-Lahun, lângă oaza Faiyum. A arătat un mare interes pentru zona oazei Faiyum. A construit un sistem larg de canale de irigații, pentru a crește terenurile cultivabile. Importanț acestui proiect este subliniat de decizia de a muta necropola regală de la Dahshur la el Lahun. În timpul acestui faraon sunt consemnate pentru prima dată cartierele muncitorilor.
5. Senusret III Khakaure (1878 - 1841 î. Cr.).
Senusret al III-lea a condus Egiptul într-o perioadă de mare prosperitate. Printre realizările sale se numără și canalul faraonilor.
Este considerat cel mai mare faraon și cel mai puternic conducător al acestei dinastii. Este considerat una din sursele legendei lui Sestrosis: un conducător care a întreprins o expediție în Europa înfrângându-i pe sciți și pe traci.
A fost o perioadă de dezvoltare economică, caracterizat prin urbanizare.
Sestrosis al III-lea a fost unul din puținii faraoni care a fost zeificat din timpul vieții, fiind onorat cu propriul cult.
6. Amenemhet III Nimaatre (1841 - 1796 î. Cr.).
Un faraon remarcabil care a completat sistemul de irigații din regiunea oazei Fayium, în primul rând Marele Canal. A construit piramida de la Hawara, caracterizată de Herodot ca un labirint. Camera centrală a piramidei a fost săpată într-un singur bloc de piatră, a cărei greutate este apreciată la 110t. A fost prevăzută cu un sistem complex de securitate, de la care s-au inspirat scenariștii de la Hollywood.
7. Amenemhet IV Maakherure (1796 - 1790 î. Cr.).
O domnie scurtă lipsită de evenimente. A terminat de construit templul de la Medinet Maadi, din sudul oazei Fayum, închinat zeului șarpe Renunetet, zeul recoltei.
Imaginea reprezintă un mic sfinx, care are inscripționat numele faraonului.
8. Sobeknerfu Neferusobek (1790 - 1786 î. Cr.).
Este prima femeie care a condus, cu certitudine, Egiptul ca faraon.
Imaginea reprezintă un cap de femeie de la un sfinx.
