Revoluția glorioasă

Revoluția glorioasă, 1688, care l-a înlăturat pe Iacob al II-lea de către o alianță între parlamentarii englezii și conducătorul Olandei William al III-lea.

Politica religioasă a lui Iacob al II-lea a determinat după 1685 creșterea opoziției unor grupuri politice, îngrijorate de catolicismul regal și aproprierea de Franța. Criza ia amploare în 1688, când s-a născut fiul regelui, Iacob Francis Edward Stuart. Aceasta modifica linia de succesiune, prin înlocuirea fiicei sale, Maria, protestantă, cu Francis Edward. Realizarea unei dinastii romano-catolice era acum posibilă. Unii membrii tory ai parlamentului au colaborat cu membrii opoziției, din gruparea whig, pentru a încerca rezolvarea crizei, inițiind tratative secrete cu William pentru a veni în Anglia.

După asigurarea suportului politic și financiar, William a traversat Marea Nordului și Canalul Englez, debarcând la Torbay. Înfrânt în bătălia de la Reading, 9 decembrie, William și soția sa au părăsit Anglia. Regimul lui Iacob s-a prăbușit însă datorită incapacității sale de a rezolva criza. El a părăsit definitv Anglia la 23 decembrie 1688, stabilindu-se în Franța. Ca urmare William a venit în Anglia în februarie 1689, devenind noul rege.

Revoluția glorioasă a dus la dispariția oricărei șanse a catolicismului de a se restabili în Anglia. Pentru catolicii britanici efectele au fost dezastruoase: nu au avut voie să voteze și să ocupe locuri în Parlament pentru mai bine de un secol; nu au avut voie să dețină funcții de conducere în armată; monarhilor le era interzis să fie catolici sau să se căsătorească cu catolici, interdicție valabilă până în 2015.

Consecințe

• stabilirea democrației parlamentare
• a fost ultima invazie reușită în Anglia
• colaborarea economică și militară între Anglia și Olanda a mutat dominația în lumea comercială de la Republica olandeză La Anglia