DID-CLIO.net

"Statele Unite au primit un apel de urgență din partea guvernului grec pentru asistență financiară și economică... . Asistența este imperativă pentru ca Grecia să supraviețuiască ca națiune liberă.

Existența Greciei este astăzi foarte amenințată de activitățile teroriste a câtorva sute de oameni înarmați, conduși de comuniști, care sfidează autoritatea guvernamentală în mai multe zone, în special de-a lungul graniței de nord.

Grecia are nevoie de asistență pentru a deveni o democrație solidă.

Statele Unite trebuie să furnizeze această asistență... . Nu este altă țară spre care Grecia democratică să se îndrepte.

Vecina Greciei, Turcia, merită de asemenea, atenția noastră... . Ca și în cazul Greciei, dacă Turcia va avea asistența de care are nevoie, Statele Unite trebuie să le furnizeze. Noi suntem singura țară capabilă să furnizeze acest ajutor.

Un obiectiv major al politicii externe a Statelor Unite este realizarea condițiilor pentru ca noi și alte națiuni să fie capabile să realizeze un mod de viață liber de orice coerciție.

Nu ar trebui să realizam obiectivele noastre dacă nu dorim să ajutăm popoarele libere să-și păstreze instituțiile lor libere și integritatea lor națională împotriva mișcărilor agresive care vor să le impună regimuri totalitare.

Asta nu este mai mult decât recunoașterea cinstită că regimurile totalitare impuse popoarelor libere, prin agresiune directă sau indirectă, subminează fundația păcii internaționale și prin urmare securitatea Statelor Unite.

Popoarele dintr-un număr de țări ale lumii au de puțină vreme regimuri totalitare, împotriva voinței lor. Guvernul Statelor Unite a făcut numeroase proteste împotriva mijloacelor coercitive și intimidării, cu violarea înțelegerii de la Yalta, folosite în Polonia, România și Bulgaria. Trebuie să declar că în alte state se desfășoară același proces.

În acest moment al istoriei lumii aproape fiecare națiune trebuie să aleagă între moduri de viață alternative. Alegerea nu este, de prea multe ori, una liberă.

Un mod de viață se bazează pe voința majorității și pe respectul profund față de instituțiile libere, guvernare reprezentativă, alegeri libere, garantarea libertății individuale, libertatea de exprimare și a conștiinței, libertatea față de opresiunea politică.

Al doilea mod de viață este bazată pe voința unei minorități impusă forțat asupra majorității. Se sprijină pe teroare și opresiune, pe controlarea presei și radioului, alegeri controlate și pe suprimarea libertăților individuale.

Eu cred că Statele Unite trebuie să sprijine popoarele libere pentru a rezista încercărilor de subjugare față de minoritățile înarmate sau de presiunile externe.

Cred că noi trebuie să sprijinim popoarele libere pentru a-și realiza destinele în modul lor propriu.

Cred că ajutorul nostru trebuie să urmărească un obiectiv fundamental economic și financiar, care este esențial pentru stabilitatea economică și ordinea proceselor politice.

Este necesar doar să aruncați o privire pe hartă pentru a realiza că supraviețuirea și integritatea națiunii grecești are o importanță vitală într-un context mult mai larg. Dacă Grecia va cădea sub controlul minorității înarmate, efectul asupra vecinei ei, Turcia, va fi imediat și serios. Confuzia și dezordinea s-ar putea întinde de-a lungul întregului Orient Mijlociu.

Prăbușirea instituțiilor libere și pierderea independenței ar putea fi dezastruoasă nu doar pentru ei, dar și pentru întreaga lume. Popoarele vecine care luptă pentru libertate și independență ar putea fi cuprinse de disperare și să eșueze rapid.

Dacă eșuăm în sprijinul nostru pentru Grecia și Turcia în această oră crucială, efectul va ajunge repede atât în Vest, cât și în Est.

Prin urmare, solicit Congresului să autorizeze asistența pentru Grecia și Turcia în sumă de 400 milioane de dolari pentru perioada care se încheie la 30 iunie 1948.

Este o direcție serioasă la care noi ne îmbarcăm.

Nu aș recomanda asta, dacă alternativa nu ar fi mult mai gravă. Aceasta este o investiție în libertatea lumii și pacea mondială.

Semințele regimurilor totalitare sunt sunt alimentate de lipsuri și mizerie. Sunt împrăștiate și crescute pe pământul diavolesc al sărăciei și vrajbei. Ele ajung la devoltarea lor deplină atunci când speranța oamenilor a murit. Noi trebuie să ținem această speranță în viață.

Popoarele libere din toată lumea se uită la noi pentru a-i sprijini să-și păstreze libertatea.

Dacă ezităm ca lideri, am putea pune în pericol pacea lumii - și cu siguranță am periclita bunăstarea propriei națiuni.

Marile responsabilități au fost puse în fața noastră prin mișcarea rapidă a evenimentelor."

"Cu cât războiul își are rădăcinile în trecut, cu atât mai mult se sting două tendințe majore în politica internațională postbelică, corespunzătoare separării forțelor care activează pe arena internațională în două lagăre: lagărul imperialist și antidemocratic, pe de o parte, și lagărul anti-imperialist și democratic, pe de altă parte. Principala forța care conduce lagărul imperialist este SUA. Aliate cu el sunt Marea Britanie și Franța. ... Lagărul imperialist este sprijinit de asemenea de statele care dețin colonii, ca Belgia și Olanda, de state cu regimuri reacționare antidemocratice, precum Turcia și Grecia și de state dependente politic și economic de Statele Unite, ca cele din nord-estul și sudul Americii și China.

Scopul cardinal al lagărului imperialist este consolidarea imperialismului, de a cloci un nou război imperialist, de a combate socialismul și democrația și a sprijini regimurile și mișcările reacționare și antidemocratice pro-fasciste de pretutindeni.

Pentru urmărirea acestor finalități lagărul capitalist este pregătit să se sprijine pe forțele reacționare și antidemocratice din toate țările și să sprijine fostele adversare din război împotriva aliaților din timpul războiului.

Forțele antifasciste formează al doilea lagăr. Acest lagăr se bazează pe URSS și pe noua democrație. Sunt incluse de asemenea țările care s-au despărțit de imperialism și au pășit ferm pe calea dezvoltării democratice, precum România, Ungaria și Finlanda. Indonezia și Vietnam sunt asociate cu ea; are simpatia Indiei, Egiptului și Siriei. Lagărul antiimperialist este copt prin muncă și mișcare democratică și prin fraternitatea partidelor comuniste din toate țările, de lupta pentru libertate națională din colonii, de toate forțele progresiste și democratice din fiecare țară. Scopul acestui lagăr este să reziste amenințării unui nou război și expansiunii imperialiste, să consolideze democrația și să extirpe vestigiile fascismului.

Ca întruchipare a sistemului social nou și superior, Uniunea Sovietică reflectă în politica sa externă aspirațiile de progres ale omenirii, care dorește pace durabilă și nu are nimic de câștigat dintr-un nou război eclozat de capitalism. Uniunea Sovietică este un campion ferm a libertății și independenței tuturor națiunilor și un dușman al opresiunii naționale și rasiale și exploatării coloniale în orice formă.

Succesele și prestigiul internațional în creștere ale lagărului democratic nu au fost pe placul imperialiștilor. Chiar în timpul războiului, forțele reacționare din Marea Britanie și Statele Unite au devenit tot mai active, zbătându-se să prevină o acțiune concertată a puterilor aliate, pentru a prelungi războiul, pentru a sângera URSS și a salva agresorii fasciști de o înfrângere totală. Sabotarea celui de-al doilea front de imperialiștii anglo-saxoni conduși de Churchill a fost o reflectare clară a acestei tendințe, care a fost de fapt o continuare politicii de la Munchen în condiții noi și schimbate. Dar, în timp ce războiul era încă în curs de desfășurare cercurile reacționare britanice și americane nu s-au aventurat să iasă în mod deschis împotriva Uniunii Sovietice și țările democratice, realizând că au avut simpatia nedivizată a maselor peste tot în lume. Dar în lunile de încheiere a războiului situația a început să se schimbe. Imperialiștii britanici și americani manifestaseră deja dorința de a respecta interesele legitime ale Uniunii Sovietice și ale statelor democratice la conferința tripartită de la Potsdam din iulie 1945.

Politica externă a Uniunii Sovietice și ale statelor democratice a fost în ultimii doi ani de muncă consecventă pentru respectarea principiilor democratice în reglementarea postbelică. Țările din lagărul antiimperialist s-au străduit în mod loial și consecvent pentru implementarea acestor principii, fără de la ele nici o iotă. În consecință, obiectivul extern major al statelor democratice a fost o pace democratică, eradicarea vestigiilor fascismului și prevenirea resurecției agresiunii imperialiste fasciste, recunoașterea principiilor egalității națiunilor și respectarea suveranității lor și reducerea generală a armamentului interzicerea a celor mai multe arme de distrugere, cele concepute pentru uciderea în masa a populației civile ... .

De o importanță imensă sunt eforturile comune ale URSS și ale celorlalte state democratice pentru a asigura reducerea armamentului și a celei mai distrugătoare dintre ele - bomba atomică.

Politica externă sovietică pleacă de la faptul coexistenței pentru o lungă perioadă de timp a două sisteme - capitalist și socialism. Din aceasta rezultă că este posibilă cooperarea dintre URSS și țările cu alte sisteme, cu condiția să fie respectat principiul resiprocității și că obligațiile odată asumate sunt onorate. Toată lumea știe că URSS și-a onorat întotdeauna obligațiile asumate. Uniunea Sovietică și-a demonstrat voința și dorința de cooperare."