Preasfântul Imperiu al creștinilor greci este împilat crunt de către pecenegi și turci: aceștia îl jefuiesc în fiecare zi și îi răpesc ținuturile. Omorurile și batjocura la care sunt supuși creștinii, grozăviile care, în aceste împrejurări, se săvârșesc fără număr și sunt atât de înspăimântătoare pentru auz, încât ar putea zgudui până și văzduhul. Turcii îi supun circumciziei pe copiii și pe tinerii creștini, le siluiesc femeile și pe fecioarele creștine sub ochii mamelor acestora, pe care ei le silesc, totodată să cânte cântece scârboase și deșănțate. Ei făptuiesc asupra băieților și a junilor, asupra robilor și a celor de neam, asupra clericilor și a călugărilor și chiar asupra episcopilor mârșăviile scârnave ale păcatului sodomiei.

Aproape întreg pământul, de la Ierusalim până la Grecia, și toată Grecia, împreună cu ținuturile de sus [asiatice], principalele insule, precum Chios și Mitylenen (Lesbos), și alte ostroave și țări, între care și Tracia, au avut de suportat năvala lor. Rămâne singur Constantinopolul, însă ei amenință să ni-l răpească și pe acesta în viitorul apropiat, dacă nu va sosi la timp ajutorul grabnic din partea credincioșilor creștini latini. Propontida e de pe acum acoperită de 200 de corăbii, pe care grecii (din Asia Mică) au fost siliți să le construiască pentru asupritorii lor: în felul acesta, Constantinopolul este expus pericolului nu numai dinspre uscat, ci și dinspre mare. Eu însumi, învestit cu demnitatea imperială, nu văd nicio ieșire, nu găsesc nicio salvare: eu sunt nevoit să fug în fața turcilor și pecenegilor, rămânând într-un oraș până în clipa când apropierea lor m-a determinat să caut adăpost în altul. Așadar, pentru numele lui Dumnezeu și al tuturor prorocilor creștini, vă conjurăm, ostași ai lui Christos, oricine ați fi, grăbiți-vă să-mi veniți în ajutor mie și creștinilor greci.

Noi ne lăsăm în mâinile voastre; noi preferăm să fim sub stăpânirea latinilor decât sub jugul păgânilor. Mai bine să vă revină vouă Constantinopolul, decât turcilor și pecenegilor. Lăcașul sfânt, care împodobește orașul lui Constantin, ar trebui să vă fie la fel de scump, pe cât ni-i de scump nouă. Dacă, depășind așteptările, gândul la aceste comori creștinești nu vă însuflețește, eu vă reamintesc de bogățiile și giuvaierele fără număr, care sunt adunate în capitala noastră. Numai tezaurele bisericilor din Constantinopol, în argint, aur, mărgăritare și nestemate, țesături de mătase, ar putea fi de ajuns pentru a împodobi toate bisericile din lume. Dar bogățiile catedralei Sfânta Sofia ar putea întrece toate aceste comori laolaltă și se compară, poate, numai cu bogăția templului lui Solomon. E de prisos să mai vorbim și despre acele avuții imense, tăinuite în visteriile împăraților de altădată și ale nobililor dregători greci. Așadar, grăbiți-vă cu tot norodul vostru, încordați-vă toate puterile, ca aceste comori să nu cadă în mâinile turcilor și ale pecenegilor. Căci, în afară de acea mulțime nesfârșită, care se află pe pământurile Imperiului, este așteptată, zi de zi, sosirea unei noi hoarde de 60 000 de oameni. Noi nu ne putem bizui pe acele oștiri, care ne au mai rămas, întrucât și acestea ar putea a fi ispitite de nădejdea jafului general. Așadar, acționați, cât mai aveți timp, ca nu cumva împărăția creștină și, ceea ce este și mai important, Sfântul Mormânt să fie pierdute pentru voi, ca să căpătați nu osândirea, ci răsplata veșnică in ceruri.

Dragii mei frați: îndemnat de nevoie, eu, Urban, cu permisiunea lui Dumnezeu, a arhiepiscopului și a prelatului din întreaga lume, am venit aici ca ambasador cu o admonestare divină pentru dumneavoastră, servitorii lui Dumnezeu. Am sperat să vă găsesc la fel de credincioși și de zeloși in serviciul Domnului precum eu am crezut că sunteți. Dar dacă este în voi orice diformitate sau necinste contrară legii lui Dumnezeu, cu ajutorul divinității, voi face tot ce-mi stă in putință să le elimin. Pentru că Dumnezeu v-a pus ispravnici ai familiei lui pentru a-i servi. Într-adevăr fericiți veți fi dacă vă va găsi loiali in serviciul vostru. Sunteți numiți păstori; nu acționați ca mercenari. Fiți adevarați păstori, cu toiagul mereu în mână. Nu vă culcați, ci fiți mereu de gardă în jurul turmei comise vouă. Pentru că, dacă prin neglijența voastră un lup fură una din oile voastre, veți pierde cu siguranță recompensa oferită vouă de Dumnezeu.

Și după ce veți fi pedepsiți cu regret pentru greșelile voastre, veți fi copleșiți in Iad, domiciliul morții. Pentru că, după Evanghelie, voi sunteți sarea pământului (Matt. 5:13). Dar dacă eșuați în datoria voastră, cum, s-ar putea să întrebe, poate fi sărat? Oh, ce nevoie mare de sare! Este, într-adevăr, necesar să corectați cu sarea înțelepciunii acești oameni nesăbuiți care sunt atât de devotați plăcerilor acestei lumi, ca nu cumva Domnul, când va dori să le vorbească, să îi găsească putrezi de păcatele lor nesărate și împuțit. Pentru că dacă El va găsi viermi, adică păcate, in ei, pentru că voi ați fost neglijenți in datoria voastră, El le va comanda ca inutili ce vor fi aruncați în abisul lucrurilor murdare. Și deoarece voi nu puteți să îi compensați pierderea, cu siguranță vă va condamna și vă va alunga din prezența lui iubitoare. Dar cel ce va săra trebuie să fie prudent, chibzuit, umil, învățat, împăciuitor, vigilent, evlavios, just, echitabil și pur. Deoarece cum ar fi posibil ca ignorantul să îi învețe pe alții? Cum poate imoralul să îi facă pe alții umili? Și cum poate impurul să facă pe alții puri? Dacă cineva urăște pacea, cum poate să îi facă pe alții împăciuitori? Sau dacă cineva și-a murdărit mâinile cu josnicie, cum poate curăța impuritățile celorlalți?

Vedem de asemenea că dacă orbul conduce un orb, amândoi vor cădea în șanț (Matt. 15:14). Întâi corectați-vă pe voi, pentru ca, liberi de vină, să îi puteți corecta pe acei supuși vouă. Dacă vă doriți să fiți prieteni ai Domnului, faceți lucruri care știți că Îi va face plăcere. În special trebuie să lăsați lucrurile care aparțin de biserică să fie controlate de legile bisericii. Și aveți grijă ca simonia să nu prindă rădăcini între voi, ca nu cumva cei care cumpără și cei care vând să fie bătuți cu biciul Domnului printre străzi înguste și îndrumați într-un loc al distrugerii și al confuziei. Țineți biserica și clerul, în toate rangurile sale, în întregime libere de puterea seculară. Vedeți ca zeciuielile care țin de Dumnezeu sunt plătite cu credință din toate produsele pământului; nu le lăsați să fie vândute sau ascunse. Dacă cineva capturează un episcop, lăsați-l să fie tratat ca un surghiunit. Dacă cineva capturează sau fură călugări, clerici, călugărițe, slujitori, pelerini sau negustori, lăsați-l să fie blestemat. Lăsați hoții și incendiatorii și toți complicii lor să fie exclus din biserică și să fie blestemat. Dacă un om nu oferă o parte din bunurile sale ca pomană este pedepsit cu blestemul Iadului, cum ar trebui să fie pedepsit un om ce fură bunurile altora? Precum s-a întâmplat cu omul bogat din Evanghelie (Luca 16:19), el nu a fost pedepsit deoarece a furat bunurile altora, ci pentru că nu a folosit bine lucrurile ce au fost ale lui. Ai văzut pentru mult timp marea dezordine a lumii cauzată de aceste crime. Este așa de rău in unele din provincii voastre, mi se spune, și voi sunteți așa de slabi în a administra dreptatea, încât se poate cu greu să mergi ziua sau noaptea pe drum fără să fii atacat de hoți; și ori acasă, ori în altă țară, există mereu pericolul de a cade pradă forței sau fraudei.

Așadar, este necesar să reamintesc de armistițiul, cum este de obicei numit, care a fost proclamat acum mult timp de strămoșii noștri. Vă îndemn și vă cer ca fiecare dintre voi să încercați din răsputeri să țineți armistițiul in eparhie. Iar dacă cineva e îndemnat de lăcomie sau aroganță să încalce acest armistițiu, conform autorității Domnului și cu aprobarea acestui consiliu, va fi anatemizat” După ce acestea și o variate alte probleme au fost prevăzute, toți cei care au fost acolo, cler și oameni, au mulțumit Domnului și au căzut de acord la propunerea Papei. Au promis să păstreze edictul. Apoi Papa a spus că, în alte părți ale lumii, creștinitatea suferea din cauza unui stat de afaceri care era mai grav decât cel deja menționat. A continuat: ”Deși, oh fii ai lui Dumnezeu, ați promis mai puternic ca niciodată să țineți pacea între voi și sa păstrați drepturile bisericii, încă mai rămâne o treabă importantă de făcut. Abia însuflețiți de corectitudinea divină, trebuie să vă aplicați puterea dreaptă asupra altei probleme care vă privește atât pe voi cât și pe Dumnezeu. Deoarece frații voștri care trăiesc in est au nevoie de ajutor vostru urgent, iar voi trebuie să vă grăbiți să îl oferiți. Pentru că, precum mulți dintre voi știți, turcii și arabii i-au atacat și au cucerit teritoriul României (imperiul grec) până la țărmul Mării Mediterane și a Hellespontului, care e denumit Brațul Sf. George. Au ocupat din ce în ce mai mult pământ al acelor creștini și i-au înfrânt în șapte lupte. Au omorât și au capturat mulți și au distrus biserici și au devastat imperiul. Dacă le permiteți să continue cu impuritate, credința în Dumnezeu va fi atacată și mai mult. În această privință, eu, sau mai degrabă Domnul, vă imploră ca voi, în poziție de vestitori ai lui Hristos să publicați aceasta peste tot și să persuadați toți oamenii, indiferent de rang, pedestrași sau cavaleri, săraci sau bogați, să sară degrabă în ajutorul acelor creștini și să distrugă acea rasă vulgară de pe pământurile prietenilor noștri.

Zic asta celor care sunt prezenți, dar ma refer si celor care absentează. Mai mult, Hristos poruncește.” ”Toți care mor, pe mare sau pe uscat, sau în luptă împotriva păgânilor, vor fi iertați imediat de orice păcat. Aceasta o acord prin puterea oferită mie de Dumnezeu. Oh, ce rușine dacă aceasta rasă disprețuită și înapoiată, care se roagă la demoni, poate cuceri un popor a căror credință într-un Dumnezeu omnipotent este făcută glorios în numele lui Hristos! Cu ce reproșuri ne va întâlni Domnul dacă nu îi ajutăm pe cei care, cu noi, practică religia creștină! Fie ca cei ce au obișnuit să poarte războaie cu cei credincioși să lupte acum impotriva infidelilor și să termine prin victorie acest război ce ar fi trebuit să înceapă acum mult timp. Fie ca cei care pentru mult timp au fost hoți să devină acum cavaleri. Fie ca cei care au luptat împotriva fraților și rudelor lor să lupte acum împotriva barbarilor. Fie ca cei ce au servit ca mercenari pentru un mic salariu să primească acum recompensa eternă. Fie ca cei ce au lucrat trup și suflet să lucreze acum pentru o dubla onoare.

Atenție! Pe această parte vor fi cei tânguitori și cei săraci, pe acea parte, cei bogați; pe această parte inamicii Domnului, pe acea parte, prietenii lui. Fie ca cei care merg să nu amâne călătoria, ci să-și închirieze pământurile și să strângă bani pentru cheltuieli; și în momentul în care iarna se incheie și vine primăvara, să meargă înainte cu Dumnezeu drept călăuză.”

Fulcher of Chartres: Gesta Francorum Jerusalem Expugnantium