Documentul A: Raymond d’Aguiliers

Raymond d'Aguiliers a fost martor al primei cruciade. El a urmat armata cruciaților la Ierusalim și a scris o istorie despre această experiență.

În sfârșit, oamenii noștri au cucerit zidurile și turnurile și o priveliște minunată a putut fi văzută. Cățiva dintre ai noștri (și acest lucru din milostenie) tăiau capetele inamicilor; alții trăgeau cu săgețile și-i doborau de pe turnuri. Trebuia să-ți faci cărare printre corpurile oamenilor și cailor. În Templul lui Solomon , oamenii mergeau în sânge până la genunchii și căpăstrele cailor. Într-adevăr, dreaptă și splendidă era judecata lui Dumnezeu care a umplut acest loc cu sângele necredincioșilor, deoarece a suferit mult timp blasfemiile lor. Câțiva inamici s-au refugiat în Templul lui David, de unde au trimis o petiție contelui Raymond, predându-i turnul. Cum pelerinii s-au bucurat și au exultat și au cântat o cântare nouă Domnului! În acea zi, copiii apostolilor au recăpătat orașul și patria pentru Dumnezeu și pentru părinți. Raymond d'Aguiliers, “The Siege and Capture of Jerusalem"

Documentul B: Ibn al-Athir

Ibn al-Athir (1160-1233) a fost un istoric arab care a scris o istorie despre primele trei cruciade, dar a fost martor doar la cea de-a treia.

Ierusalimul a fost luat din nord în dimineața zilei de 15 iulie 1099. Populația a fost ucisă cu sabia de către francezi, care au spulberat zona timp de o săptămână. Un grup de musulmani s-au baricadat în Turnul lui David și au luptat câteva zile. Li s-a garantat viața în schimbul predării. Francezii și-au onorat promisiunea și grupul a fost lăsat să plece spre Ascalon. În Moscheea Al-Asque francezii au ucis mai mult de 70.000 de de oameni, prinre ei un mare număr de imami și erudiți musulmani, oamei pioși care și-au lăsat căminele pentru o viață în izolare în Locurile Sfinte. Francezii au jefuit Templul Pietrei, luând mai mult de 40 candelabre de argint și 20 candelabre de aur și o pradă mult mai mare. Refugiații au ajuns la Bagdad și au zis sfetnicilor Califului o poveste care le-a înjunghiat inima și le-au înlăcrimat ochii. Ei au implorat ajutor plângând astfel încât ascultătorii lor au plâns cu ei în timp ce descriau suferințele musulmanilor din acea Cetate Sfântă: bărbații uciși, femeile și copiii luați prizonieri, casele prădate. Ibn al-Athir’s “The Complete History", 1231

Document C: ?

Vineri la orele amiezii, în sunete de trompete, în mijlocul unei mari agitații, francezii au intrat în oraș … Oamenii se grăbeau cu bucurie în oraș pentru a urmări și a ucide dușmanii furioși, așa cum tocmai făceau deja tovarășii lor. Mulți dintre dușmanii noștri au fugit p acoperișul templului lui Solomon și au fost loviți cu săgeți, astfel că au căzut la pământ morți. În acest temple mai mulți de 10.000 au fost uciși. Într-adevăr, dacă ați fi fost acolo ați fi văzut picioarele noastre pline de sângele celor uciși. Dar ce să vă zic mai multe? Nici unul dintre ei nu a rămas în viață; nici o femeie, nici un copil, nu a fost cruțat.