România - impunerea regimului comunismului

Participarea armatei române pe frontul de vest

Operațiuni militare

Între 24 august 1944 – 9 mai 1945 armata română desfăşoară operaţiuni în Transilvania, Ungaria, Cehoslovacia şi Austria.

Între 23/24 august – 7 septembrie 1944, armata română acţionează sub comanda exclusivă a Marelui Stat Major Român, având obiectivele:

  • desprinderea din dispozitivele de luptă ale Wehrmachtul-ui;
  • stabilirea legăturii cu unităţile Armatei Roşii;
  • neutralizarea şi dezarmarea unităţilor Wehrmachtul-ului, aflate în România;
  • asigurarea controlului asupra teritoriului român.

După 7 septembrie 1944, armata română a fost încadrată în dispozitivele trupelor sovietice ale Frontului 2 Ucrainean, desfăşurând operaţiuni în patru mari arii: în partea de sud-est şi nord-vest a Transilvaniei, în Slovacia, Moravia şi Boemia, în Austria.

Etape

  1. Eliberarea completă a Transilvaniei s-a încheiat la 25 octombrie 1944, când unităţile germano-ungare s-au retras din oraşele Carei şi Satu Mare.
  2. Acţiunile pe teritoriul Ungariei au început la 24 septembrie 1944, la care au participat Armatele 1 şi 4.
  3. Aceste armate au operat şi în Moravia, Boemia şi Cehia, începând cu data de 18 decembrie 1944.
  4. În Austria au fost angajate între 9 aprilie şi 8 mai 1945, regimentul 2 care de luptă şi Grupul operativ al Brigăzii de căi ferate.

Consecințe

În total pierderile armatei române s-au ridicat la 58 443 de soldaţi şi ofiţeri. Pentru satisfacerea necesităţilor frontului, statul român, potrivit stipulaţiilor Convenţiei de Armistiţiu din 12 septembrie 1944 cu Puterile Aliate şi Asociate, a mobilizat întregul său potenţial militar, economic şi politico-diplomatic. Între 13 septembrie 1944 şi 9 mai 1945, armata română a înaintat spre vest până în apropierea oraşului Praga, după ce traversase 17 masive muntoase, 12 cursuri de apă mari, a eliberat 3831 de localităţi şi a provocat inamicului pierderi considerabile: peste 170.000 de prizonieri şi circa 25.000 de morţi. Pierderile armatei române s-au ridicat la 169.822 de oameni, adică 31% din totalul efectivelor angajate în lupte: 538.000 de oameni. Sub raportul contribuţiei, România s-a situat pe locul al patrulea între statele participante în perioada august 1944-mai 1945, la războiul antihitlerist, după U.R.S.S., Statele Unite şi Marea Britanie.

Armata română și URSS

La începutul lunii septembrie armata română a fost reorganizată:

  • armatele de pe front;
  • armata din interior, folosită pentru înlocuirea pierderilor, paza frontierelor, menţinerea ordinii interne.

Până la 12 septembrie 1944, sub pretextul că, din punct de vedere juridic, România se afla încă în stare de război cu U.R.S.S., trupele sovietice au luat între 60.000 şi 162.000 militari români prizonieri. Uniunea Sovietică a urmărit reducerea şi desfiinţarea armatei din interior. Au fost desfiinţate până la 1 decembrie 1944 următoarele unităţi: un comandament de armată, patru comandamente de corpuri de armată, 10 divizii de infanterie şi de munte, o divizie motomecanizată, trei divizii de cavalerie. În paralel au fost desfiinţate 85,5% din şcolile militare; desfiinţarea celor 10 centre de instrucţie ale armatei; efectivele jandarmilor au fost reduse cu 75%. Reducerea efectivelor poliţiei cu 59%. Dezarmarea completă a unităţilor române din interior a început în 28 februarie 1945, conform ordinelor Comisiei Aliate de Control (Sovietică).

Obiectivul esenţial al Înaltului Comandament Sovietic era de a dezarma şi desfiinţa orice unitate română menită să apere ordinea internă şi puterea legală. Sacrificiile armatei române şi eforturile clasei politice au fost inutile ca urmare a înţelegerilor dintre puterile aliate.

cezar, cramariuc

20. 03. 2020

Teste

Realizarea testelor este obligatorie


Vedeți toate postările: