„Momentul era propice pentru afaceri, aşa că am spus: 'Haideți să ne reglăm afacerile în Balcani. Trupele voastre sunt în România şi Bulgaria. Noi avem interese, misiuni şi agenți acolo. Haideți să nu ne intersectăm interesele în chestiuni minore. În ce priveşte Marea Britanie şi Rusia, v‐ar conveni să aveți o preponderență de 90% în România, noi să avem 90% în Grecia, iar în Iugoslavia fiecare câte 50%?' În timp ce aceste lucruri erau traduse, am notat pe o jumătate de foaie de hârtie:
- România:
- Rusia 90%
- Ceilalți 10%
- Grecia:
- Marea Britanie (în acord cu SUA) 90%
- Rusia 10%
- Iugoslavia 50‐50%
- Ungaria 50‐50%
- Bulgaria
- Rusia 75%
- Ceilalți 25%
I‐am întins foaia lui Stalin, care între timp auzise traducerea. A fost o mică pauză. Apoi, Stalin şi‐a scos creionul albastru şi a făcut un semn mare pe hârtie, pe care ne‐a dat‐o înapoi. Totul a fost stabilit în cel mai scurt timp. După aceasta, a urmat o lungă tăcere. Hârtia marcată stătea în mijlocul mesei. În sfârşit, am spus: 'Poate părea cinic faptul că am pregătit aceste chestiuni, atât de importante pentru milioane de oameni, într‐un mod atât de superficial. Haideți să ardem hârtia. 'Nu, păstrați‐o', a spus Stalin.”(Winston Churchill, The Second World War, vol. 6, Triumph and Tragedy, London, Casell, 1953, p. 196‐197)