Instituții politice în perioada Republicii
magistrat obișnuit de cel mai mic rang din Roma antică, a cărui responsabilitate tradițională era trezoreria.
Odată cu instaurarea republicii, în anul 509 î.Hr., fiecare dintre cei doi consuli, care la început se numeau pretori, a numit un chestor care să fie custode al tezaurului public. După anul 447 î.Hr. cei doi chestori au fost aleși în fiecare an de către adunarea tribală. Cestoria a devenit prima magistratură căutată de un tânăr ambițios. Mai târziu, în cursul secolului, s-a decretat că plebeii puteau deține această funcție, iar numărul de chestori a fost mărit la patru. Doi serveau ca intendenți ai celor doi consuli atunci când aceștia se aflau pe câmpul de luptă, iar ceilalți doi rămâneau la Roma pentru a supraveghea afacerile financiare ale trezoreriei.
Pe măsură ce Roma a continuat să cucerească Italia, au fost adăugate alte patru persoane, cărora li s-a încredințat responsabilitatea de a colecta impozite și de a asigura recruți din teritoriile cucerite. Fiecare guvernator provincial avea propriul chestor ca intendent și colector de taxe. În provincii, chestorii îndeplineau uneori și funcții militare.
În secolul al II-lea î.Hr., vârsta minimă pentru chestori era de 28 de ani. După expirarea mandatului, aceștia intrau de obicei în Senat. După ce Sulla a devenit dictator în 82 î.Hr., vârsta minimă a fost ridicată la 30 de ani, intrarea chestorilor în Senat a devenit automată, iar numărul de chestori a fost ridicat la 20. În 45 î.Hr. Iulius Caesar a mărit numărul la 40, dar împăratul Augustus l-a readus la 20 și a slăbit puterile și responsabilitățile funcției.