Instituții politice în perioada Dominatului
Sub Constantin, ei au fost practic amalgamați cu cavalerii, care au beneficiat de aceste schimbări. Numărul noilor senatori a crescut în secolul al IV-lea la aproximativ 2.000. Reformele lui Dioclețian (284-305 d.Hr.) și Constantin (306-337 d.Hr.) au transferat multe funcții publice de la senatori la ecvestri sau cel puțin au estompat distincția dintre cele două clase. În perioada Imperiului Târziu s-a luat apoi decizia capitală de a împărți Senatul în două corpuri, unul la Roma și celălalt la Constantinopol. Întrucât împăratul locuia acum în acest din urmă oraș, Senatul de la Roma a devenit preocupat doar de chestiuni locale. Totuși, Senatul a continuat să existe și chiar a supraviețuit Imperiului Roman însuși, dar nu va recăpăta niciodată puterea și prestigiul de care se bucurase în secolele de mijloc ale Republicii, înainte ca Roma să fie dominată de indivizi cu averi uriașe și putere militară.
În secolul al VI-lea, Senatul roman dispare din arhivele istorice; ultima dată este menționat în 580 d.Hr.